Spiritualitatea cifrei doi

Spiritual sau moral doi este reprezentarea intregului ,a unui univers de simtaminte si trairi greu de exprimat si definit prin viu grai cu toate ca toti isi dau cu parerea ,unii mai versatili ,alti mai romantici.Cifrei doi i se atribuie  exprimarea familiei ,notiunea de pas in viata dar si ceea ce urmeaza,dezastru sau bucurie .Din cele mai vechi timpuri in mod restrans s-a descoperit ca doi,familia depinde de cateva expresii ce ar sugera o traire launtrica ,dragoste,romantism,iubire,notiuni care in final, din nefericire, au un alt punct terminus care nu ar trebui sa reprezinte regnul nostru de fiinte inteligente.Si asta pentru ca animalul din noi a confundat s-au rezumat ceea ce francezii au impus in literatura lor plina de povesti romantice,pasiunea si placerea.Intrebarea care se pune este :oare familia se rezuma la doar la placere?
Este o intrebare rezultat al unei societati care pretinde ca s-a dezvoltat si a uitat esenta creatiei barbatului si femeiei.
NUMAI LA DOI zic gurile rele ca este o poveste trista cu un final neasteptat ,o poveste romantica a zilelor noastre ,cand simti ca numai apartii unul altuia.Este ,de fapt,falsul inteles al notiuni de familie in care placerea si pasiunea se suprapune cu contradictia si uitarea a ceea ce juri in fata divinitati .
Ca familie fiecare trecem prin momente mai grele ,prin capcane pasionale declansate de o atingere straina creatoare de fluturi in stomac ,de interventie a tertei parti ,care in final duce la considerentul ca intre cei doi nu este si nu a existat respect si intelegere,expresii care dau adevaratul inteles al lui doi.
O poveste frumoasa de dragoste ,o expresie a cifrei doi ,nu exista neaparat intr-o familie cu o situatie financiara sau sociala mai deosebita care isi permite excursii si vacante extravagante,fara lipsuri si cu un strat gros de var care sa acopere realitatea ,sub care respectul si intelegerea lipsa din ecuatia familiei,sub care zambetul este doar adresat privitorilor si analistilor .
Terta parte,un priten sau prietena,soacra sau socru,este lectia cea mai grea a unei famili care isi face juramantul ca ei v-or exista doar doi,o lectie in orice familie,o incercare ,un pas pe care ea sau tu trebuie sa-l faci uitand de personalitatea proprie si orgoliu,pentru ca acestea nu trebuie sa existe intre el si ea.
O poveste frumoasa avem fiecare din noi ,cei mai maturi,care am cunoscut toate treptele creari unei famili si dincolo de crezul ca numai exista placere si pasiune se ascunde doar ambitia de ai copia pe cei din anturaj pentru ca de fapt descoperi ca placerea pasionala este o fugara si de scurta durata a unei dezlantuiri organice primara .
Dincolo de ea exista ani de convietuire o viata intreaga in care sa te bucuri de rasetele si bucuria a vreo trei copii,cativa nepotei bucalati si guralivi.Dincolo de caracterizarea pe care o permiti despre familia ta si careia ii cazi prada exista ani de zile si o viata cu o completare a ta pe care o cunosti si cu care treci si prin foc stiind ca ai o mana intinsa ,un respect si incredere,care a trecut de orgoliu,a descoperit la randul lui ca placerea de-o viata e mai durabila decat placerea momentului pe ascuns,a descoperit ca fericirea mai inseamna si depasirea greului si a binelui.
Finalul povesti de amor este ca santeti mereu doi,un intreg ,o lume in jurul careia se invarte si exista altii.

O LECTIE DE VIATA